Intunericul se lasa
Iar eu devin demonul de sub masca
Si incepe a striga ura din vocea mea
Si incepe sa se faca praf si bulbere odata
Sunt eu diavolul si Dumnezeu
Unul si acelasi zeu
Care ucide visele mereu
Iar cand ziua se asterne
Eu sunt ingropat de viu
In pamantul adanc si rece
Departe de oamenii ce stiu
Ca nu exista viata
In adancul efemer pustiu
Ahh Demonul din tine :X
RăspundeţiŞtergereImi place noul post:X
in sfarsit ceva mai dark >:)
Sti ca imi place tot ce scri: X =P~
Dar incearca sa le publici pe toate ca ai multe reusite:X si esti chiar buna:X!!!!!!!!!
Poate fiecare om are ceva intunecat, undeva.
RăspundeţiŞtergereExpresiv. :)
waw..ceva original...mai rar gasesc ;)
RăspundeţiŞtergereCu siguarnta fiecare avem in noi un demon pe care il lasam sa evadeze din cand in cand.Uneori e bine ,asa ne linistim si dam uitarii momentele tragice din viata noastra ,dar intr-un fel uram cand el iese la suprafata ,ne face sa ne simtim false.
RăspundeţiŞtergerefrumos! :)
RăspundeţiŞtergerefrumoasa poezie... chiar daca e trista.
RăspundeţiŞtergeresi, da... in fiecare din noi exista un demon, la unii mai ascuns, la altii mai la suprafata... :D
:*:*:*
The fallen angel. The fragility and sweetness of that evil ...
RăspundeţiŞtergereMe gusta.Buen poema!!!
imi place ce scri sunt cam triste versurile dar imi place
RăspundeţiŞtergereScri foarte bine ... dar dupa cum scri , exista tristete , ura in inima ta . Asta nu este bine deloc . Eu iti doresc numai bine si bafta !
RăspundeţiŞtergerecam intunecat chiar si pentru mine, pot sa te intreb ce simteai cand ai scris asta? ... vai , nu mai am mult si ajung psiholog liric bagami-as :))
RăspundeţiŞtergere:)) Sincer de explicat in cuvinte e cam greu, nu se poate explica doar simti ;)) Oricum toate lipsurile si esecurile mele sau descarcat in acele cuvinte ^^
RăspundeţiŞtergeremereu ne dezlantuim cand ceva nu ne convine..in poezia ta...suna mult mai frumos...
RăspundeţiŞtergereInteresantă poezie. Bravo!
RăspundeţiŞtergereplc milt bv :X :D
RăspundeţiŞtergere