trezeşte-te'

Adier spre un infinit pierdut în luciditatea oarbă , adier spre o umbră caldă care să mă înţeleagă şi in acelaşi timp să mă încalzească cu lipsurile ei.
De ce oamenii nu cunosc limitele firii şi ne bruschează definitiv fară milă , iar resentimentele lor reci îţi provoacă greaţă.
Un gând funebru mă bate şi îmi spune agil ''trezeşte-te'' căci eşti intr-o lume crudă , dar prefer să nu-i dau prea multă importanţă căci din lumea asta crudă m-am ridicat şi am învaţat să fiu recunosăctoare propriilor mele greşeli care m-au marcat, m-au consacrat si mi-au dat o noua şansă , şansa de a îndrepta tot ce ma dezechilibrat pe parcursul acestor ani pierduţi în zare.
Cât de greu poţi să-ţi prelungeşti încrederea în aceşti aşa numiţi ''oameni'' incât ai prefera să mânânci şi jar doar să stai departe de ei.
Şi uite că şi acele zile de indiferenţă au trecut pe lângă mine , pe lângă ei şi ne-au dat o lecţie nemaipomenită de viaţă , lecţia dezagregării umane. Câte aşi putea spune dar prefer sa le ţin doar pentru mine căci nu sunt omul care vrea să atace doar cu cuvinte , ci si prin fapte.