Doar... legalizaţi!!!

Mai lasă-mi o secundă să pot visa,
Încă un 240 şi lumea-i a mea.
Vis dupa vis, fum după fum..
Şi totul se transformă-n scrum.

Doar o stare de spirit.

Pentru că iubesc!

Ura-i doar o acalmie
Faţa de dragostea pe care ţi-o port ţie
Uneori greşesc şi eu,
Dar vreau să şti că te iubesc mereu!

Chiar dacă mă ascund printre cuvinte,
Vreau să şti că inima mea nu minte
Suntem nişte psihedelici anonimi,
Care îşi toarnă amarul printre inimi

Şi indiferent de cate ori am greşi,
Noi ne vom ierta şi ne vom iubi
Pentru că dragostea noastră nu va lipsi,
Din simplul fapt că mereu te voi iubi.

Anomalie

Nu am cuvinte să descriu,
Ce înseamnă să fii viu
Sau poate că sufletul mi-a umbrit,
De lume şi de tot ce-am iubit

Într-o lume perfidă şi rece,
Mă absoarbe o anomalie care nu mai trece
Inert , totul se transformă în ură si groază,
Simt un capriciu cum joacă peste această fază

Oamenii , singura specie de neconceput
Te fac să radiezi într-un infinit pierdut
Dacă îi crezi, devi unul de-al lor
Un om de gheaţa, fără umor.

Green =:)

Şi tot ce-i mai frumos,
Să rulezi de sus în jos
Simţind catalepsia crudă
Cum devine blândă şi surdă .

Fară mărgini sau limite
Râdem in hohote,
Dăm mai departe visele
Şi împărţim zâmbetele.

Fără stres mă relaxez
Şi încep să fumez
Cu motive bune mă alimentez
Şi uşor in fum scrumez.

Încă te mai iubesc!

Spui cuvinte reci
Când te gândeşti la trecut
Spui lucruri atât de seci
De parcă nu mai iubit mai demult

Tu crezi că uit aşa uşor
Nu pot uita şi mi-e dor
Să te am lânga mine
Şi să mă simt iarăşi bine

Iar tot ce mi-a mai rămas
Doar un regret făra glas
Încă suspin când te privesc
Încă mai tin la tine când clipesc

O durere emană un suspin
Pe care îl simt ca un venin
Dacă ai şti ce greu mi-a fost
Să te las şi să plâng făra rost

Dar ce rost mai are
Să-mi plâng de milă
Când tu râzi si dai crezare
Acelor vorbe care provoaca silă

Poate e mai bine aşa
Şi stiu că nu te voi mai revedea
Iar un gol se lasă peste mine
Căci nu ţi-am spus că mai ţin la tine

Printre rime te caut nespus
Măcar sa-ţi spun ce mai am de spus
Că incă te mai iubesc
Şi că mereu la tine o sa mă gândesc!

Oamenii

Te uiţi la cer, tăcut şi speri
Te uiţi în spate şi vezi dureri
Nu mai sunt acel om pierdut
Sunt doar o bestie din trecut.

Nu mai ştiu să am răbdare,
Vreau să te distrug căci sunt în stare
Iar la final să curgă doar lacrimi amare
Căci oamenii mau distrus mai tare.

Meritaţi doar ură şi coşmar,
După toate chestile de amar
Voi nu vedeţi că mereu răniţi
Si va bateţi joc de noi ca niste sfinţi.